18.- AICI D'ARTAGNAN ÎL CAUTA PE PORTHOS SI DA DE MOUSQUETON
Când d'Artagnan se încredinta pe deplin ca lipsa domnu¬lui vicar d'Herblay era un fapt real si ca prietenul sau nu putea fi gasit nici la Melun, nici în împrejurimi, se desparti de Bazin fara parere de rau, arunca o privire piezisa spre maretul castel din Vaux, care începuse sa îmbrace acea splendoare ce avea sa l duca la ruina, si, încretindu si bu¬zele ca orice om descurajat si neîncrezator, îsi îmboldi calul breaz, zicând:
— Haide, haide, tot la Pierrefonds am sa gasesc cel mai bun om si cea mai buna lada cu bani. Si nu am nevoie decât de asa ceva, fiindca de rest ma îngrijesc eu!
Îi vom cruta pe cititori de a le mai povesti întâmplarile prozaice ale calatoriei lui d'Artagnan, care se apropia de Pierrefonds în dimineata zilei a treia. Venea dinspre Nan¬teuil le Haudouin si Crécy. De departe, zari castelul lui Lu¬dovic de Orléans, care, devenit domeniu al coroanei, era lasat în seama unui paznic batrân. Era una din acele minu¬nate cladiri din veacul de mijloc, cu ziduri groase de doua¬zeci de picioare si cu turnuri înalte de o suta.
D'Artagnan o lua pe lânga ziduri, masura turnurile din ochi si coborî în vale. De departe vazu castelul lui Porthos, asezat pe marginea unui helesteu larg si având în jurul lui o padure întinsa. Acelasi pe care am avut cinstea de a l de¬scrie cititorilor nostri, astfel ca ne vom multumi de asta data numai sa l reamintim. Primul lucru pe care l zari d'Artagnan, dupa ce admira copacii stufosi, dupa ce se bucura de soarele de mai ce învaluia într o pânza de aur colinele înverzite, dupa ce privi crângurile înflorite ce se întindeau pâna aproape de Compičgne, fu o mare cutie pe roate, împinsa de doi lachei si trasa de alti doi. În aceasta cutie se