atunci muschetarul sorbi un pahar de vin alb si începu cu aceste vorbe:
— Planchet, am o idee.
— Ah, domnule, acum va recunosc pe deplin! raspunse bacanul tresaltând de bucurie.
20.- DESPRE ASOCIATIA ÎNTEMEIATA ÎN STRADA LOMBARZILOR, LA FIRMA "DRUGUL
DE AUR", PENTRU EXPLOATAREA IDEII DOMNULUI D'ARTAGNAN
Dupa o clipa de tacere, în timpul careia d'Artagnan parea ca îsi aduna în gând nu o idee, ci toate ideile lui, zise:
— Nu încape îndoiala, dragul meu Planchet, ca tu tre¬buie sa fi auzit vorbindu se de maiestatea sa Carol I, regele Angliei!
— Vai, cum sa nu, domnule, când dumneavoastra ati parasit Franta ca sa i veniti în ajutor; dar, în pofida acestui ajutor, el tot a fost rasturnat si era sa va traga si pe dum¬neavoastra în caderea lui.
— Întocmai; vad ca ai memorie buna, Planchet.
— Pe dracu, domnule! De mirare ar fi fost dac as fi pierdut o, oricât de proasta ar fi fost ea. Cine l a auzit pe Grimaud, care, stiti bine, nu vorbeste prea mult, povestind cum a cazut capul regelui Carol, cum ati calatorit o juma¬tate de noapte într o corabie încarcata cu pulbere de pusca si cum l ati vazut plutind la suprafata apei pe bunul domn Mordaunt, având un pumnal cu mânerul de aur înfipt în piept, nu poate sa uite usor aceste lucruri.
— Totusi, sunt oameni care le uita, Planchet.
— Da, aceia care n au vazut sau care nu l au auzit pe Grimaud povestind.
— Ei bine, fiindca îti aduci aminte de toate acestea, atunci nu mai e nevoie sa ti reamintesc decât un lucru, anume ca regele Carol I avea un fiu.
— Avea chiar doi, domnule, daca nu va suparati – zise Planchet – caci l