în istorie despre o asociatie; atât doar ca de atunci s a abu¬zat poate întrucâtva si de forma si de fondul sau.
— Acum – zise Planchet, turnându i un ultim pahar de vin de Anjou lui d'Artagnan – acum duceti va la culcare, scumpul meu stapân.
— Nu înca – raspunse d'Artagnan – caci greul abia de aici încolo vine, si vreau sa ma gândesc la cele ce am de facut.
— Eh – murmura Planchet – am o încredere atât de mare în dumneavoastra, domnule d'Artagnan, ca n as da eu cele o suta de mii de livre nici pentru nouazeci de mii platite imediat.
— Dracul sa ma ia – zise d'Artagnan – cred ca tu ai dreptate, Planchet.
Si, cu acestea, lua un sfesnic, se urca în odaia lui si se culca.
21.- D'ARTAGNAN SE PREGATESTE DE CALATORIE PENTRU CASA PLANCHET & Co.
D'Artagnan se gândi atât de mult întreaga noapte, încât a doua zi dimineata planul sau era pe deplin întocmit.
— Asta e! zise el, ridicându se în capul oaselor în mij¬locul patului, cu cotul sprijinit pe genunchi si cu barbia în palma. Asta e! Voi cauta patruzeci de barbati zdraveni si de isprava, recrutati dintre oamenii cei mai deocheati, însa obisnuiti cu disciplina. Le voi fagadui câte cinci sute de livre pe luna, daca se întorc; nimic, daca nu se mai întorc, sau jumatate pentru urmasi. Cât despre hrana si locuinta, astea cad în sarcina englezilor, care au boi la pasune, slanina la putina, gaini în cotete si grâu în hambare. Ma voi înfa¬tisa la generalul Monck cu aceasta mica trupa. El ma va primi cu onoruri. Îi voi câstiga încrederea si ma voi folosi de asta cât mai repede cu putinta.
Dar, fara sa mearga mai departe, d'Artagnan clatina din cap si se întrerupse.
— Nu – îsi spuse el – nu voi avea îndrazneala sa i povestesc toate astea