lui Raoul, astfel ca acesta putu sa treaca în anticamera.
— Veti avea, sper, grija de acest gentilom – adauga DOAMNA, adresându se domnului de Saint Rémy.
Majordomul alerga numaidecât dupa Raoul.
— DOAMNA a dispus sa va gazduim aici – zise el. Va asteapta un apartament în castel.
— Multumesc, domnule de Saint Rémy – raspunse Bragelonne – dar stii cât de nerabdator sunt sa mi pot ex¬prima îndatoririle fata de domnul conte, tatal meu.
— Adevarat, adevarat, domnule Raoul; prezentati i, va rog, cu acest prilej încredintarea respectului meu profund.
Raoul scapa astfel si de batrânul gentilom si se îndrepta spre iesire. Dar, în timp ce trecea pe sub portic, tinând calul de frâu, auzi o voce subtire strigându l de pe un coridor întunecos:
— Domnule Raoul!
Tânarul întoarse mirat capul si vazu o fetiscana bruneta, care, cu un deget la buze, îi întindea mâna.
Aceasta tânara fata îi era necunoscuta.
3.- ÎNTÂLNIREA
Raoul facu un pas catre fata care l strigase din umbra.
— Dar calul meu, doamna? zise el.
— Iata va în încurcatura! Iesiti; în prima curte se afla un sopron; legati acolo calul si întoarceti va repede.
— Ma supun, doamna.
Lui Raoul nu i trebuira decât patru minute ca sa faca ceea ce i se spusese; când se întoarse la capatul coridorului întunecos, o revazu, în umbra, pe misterioasa necunoscuta care l astepta pe prima treapta a unei