fleacurile pe care si le povestea lui însusi sau de glumetele închipuiri pe care si le faurea numai cu cinci minute înainte de clipa când avea sa l cuprinda mâhnirea cea mai adânca.
Totusi, de data aceasta, d'Artagnan nu era, poate, toc¬mai atât de vesel pe cât ar fi fost daca ar fi stiut ca la Calais îl asteapta câtiva prieteni buni, în loc de a întâlni acolo sleahta aceea de zece secaturi; cu toate acestea, melan¬colia nu l vizita mai mult decât o data pe zi, si primi în totul cam vreo cinci vizite ale acestei zeite, înainte de a zari marea la Boulogne, fara a mai adauga ca aceste vizite erau de scurta durata.
Dar, odata ajuns acolo, d'Artagnan se simti mai aproape de actiune, si orice alt simtamânt, în afara de acela al încrederii în sine, disparu, pentru a nu se mai întoarce nici¬odata. De la Boulogne, o lua de a lungul coastei pâna la Calais.
Calais era locul de întâlnire cu ceilalti, si în Calais daduse fiecaruia din înrolatii lui adresa hanului "La Marele Mo¬narh". Acolo traiul nu era prea scump, acolo marinarii tra¬geau totdeauna bucurosi, acolo oamenii de spada, cu platosa de piele, bineînteles, gaseau pat, masa, bere, în sfârsit, toate placerile vietii, pentru treizeci de bancute pe zi.
D'Artagnan îsi propunea sa si surprinda oamenii în plina viata de vagabondaj, pentru a si da seama de la prima ochire daca se poate bizui pe ei ca pe niste tovarasi de isprava.
Ajunse la Calais spre seara, pe la ceasurile patru si jumatate.
22.- D'ARTAGNAN CALATORESTE PENTRU CASA PLANCHET & Co.
Hanul "La Marele Monarh" se afla într o straduta para¬lela cu portul, fara ca totusi sa dea în port; câteva ulicioare taiau, asa cum treptele taie cele doua margini ale unei scari, cele doua mari linii drepte, a