mii cinci sute pe care le ati primit mai înainte, sunteti platiti dupa cum ne am învoit. Asa ca sa ne luam ramas bun, baieti.
— Dar corabia?
— Nu i purtati voi de grija.
— Toate lucrurile noastre sunt pe puntea ei.
— Va veti duce sa le luati si veti porni fara zabava la drum.
— Bine, stapâne.
D'Artagnan se întoarse la Monck, spunându i:
— Domnule, astept ordinele dumneavoastra, caci vom pleca împreuna, afara daca nu cumva tovarasia mea nu va este pe plac.
— Dimpotriva, domnule – zise Monck.
— Gata, domnilor, îmbarcarea! striga fiul lui Keyser.
Carol îl saluta cu demnitate si noblete pe general, zicându i:
— Îmi vei ierta pierderea de timp si neajunsurile îndu¬rate, atunci când te vei încredinta ca ele n au pornit de la mine.
Monck se pleca adânc, fara sa raspunda. La rândul lui, Carol arata ca n ar dori sa i spuna nici o vorba în ascuns lui d'Artagnan, adresându i se cu glas tare:
— Îti multumesc înca o data, domnule cavaler, pentru serviciile dumitale. Ele îti vor fi rasplatite de catre bunul Dumnezeu, care, sa speram, îmi harazeste numai mie încer¬carile si durerile.
Monck îi urma pe Keyser si pe fiul sau si se îmbarca împreuna cu ei. D'Artagnan venea în urma lor, mormaind:
— Ah, bietul meu Planchet, tare ma tem ca de data asta am facut o afacere proasta!
30.- ACTIUNILE ASOCIATIEI PLANCHET & CO. ÎNCEP SA CREASCA DIN NOU
În tot timpul cât au strabatut marea, Monck nu i vorbi lui d'Artagnan