spunea în sinea lui: "Bravo, bravo, iata ca actiunile casei Planchet si Compania încep, mi se pare, sa creasca din nou!"
31.- MONCK TRECE LA FAPTE
Cu toate ca se bucura sa vada un asemenea sfârsit norocos, d'Artagnan nu pricepea totusi prea bine pe ce lume se afla. Pentru el, aceasta calatorie a lui Athos în Anglia, întelegerea regelui cu Athos si ciudata legatura dintre planul lui propriu si acela al contelui de la Fčre erau subiecte ce i dadeau mult si îndelung de gândit. Dar cel mai bun lucru era sa nu se mai întrebe nimic si sa mearga înainte. Facuse un act nesabuit si, cu toate ca izbândise, asa cum îsi faga¬duise, nu se alegea cu nimic de pe urma acestei izbânzi. Asa ca, întrucât totul era pierdut, nu mai avea ce sa riste acum. D'Artagnan îl urma deci pe Monck în mijlocul laga¬rului sau.
Întoarcerea generalului stârni o bucurie nemaipomenita, caci toti de acolo îl credeau pierdut. Dar Monck, cu chipul sau aspru si cu purtarea lui rece, parea ca i întreaba pe locotenentii sai fâstâciti si pe soldatii înveseliti care este cauza acestei voiosii. Astfel, locotenentului care i iesise înainte si i marturisise nelinistea pe care o încercasera de la plecarea lui, îi spuse:
— Pentru ce toate astea? Sunt oare dator sa va dau socoteala?
— Dar, excelenta, oile fara pastor încep sa se teama.
— Sa se teama? facu Monck cu vocea lui potolita, dar puternica. Ah, domnule, ce vorba!... Dumnezeu sa ma ierte, dar daca oile mele n au gheare si dinti, ma lipsesc bucuros de a fi pastorul lor. Asadar, dumneata te ai temut, domnule!
— Pentru dumneavoastra, generale.
— Vezi ti de treburile dumitale, si daca eu n am min¬tea pe care