Esti la tine acasa, viconte... Ah, iata pe batrânul nostru Grimaud!... Vino, Grimaud, dom¬nul viconte vrea sa te îmbratiseze.
Vajnicul batrân nu astepta sa fie rugat a doua oara, ci alerga cu bratele deschise spre Raoul, care i iesi în cale spre a l cruta de prea multe eforturi.
— Acum vrei sa mergem în gradina, Raoul? Am sa ti arat noul pavilion pe care ti l am pregatit pentru vacantele pe care ti le vei petrece aici si, în timp ce vei privi rasa¬durile din iarna asta si cei doi cai pe care i am adus de curând, îmi vei da vesti despre bunii nostri prieteni de la Paris.
Contele închise manuscrisul, îl lua pe tânar de brat si iesira împreuna în gradina.
Grimaud se uita cu duiosie în urma lui Raoul, care era sa atinga cu crestetul capului pragul de sus al usii, si, mân¬gâindu si barba împarateasca, lasa sa i scape aceste cuvinte pline de un înteles adânc:
— Tare a mai crescut!
5.- UNDE VA FI VORBA DE CROPOLI, DE CROPOLE SI DE UN MARE PICTOR
NECUNOSCUT
În vreme ce contele de La Fčre îi va arata lui Raoul micile cladiri pe care le a ridicat si caii pe care i a mai cumparat, cititorii ne vor îngadui sa ne întoarcem împre¬una cu ei la Blois si sa luam parte la agitatia neobisnuita ce vânzolea tot orasul.
Vestea cea noua adusa de Raoul se facu simtita mai ales în casele si locuintele de vaza. Caci, într adevar, regele si curtea la Blois – adica o suta de cavaleri, zece trasuri, doua sute de cai si tot atâtia valeti câti stapâni – unde se va îngramadi toata aceasta omenire, unde vor fi gazduiti toti acei gentilomi de prin apropiere, care vor începe sa so¬seasca aici