Ludovic al XIV lea – apoi binevoiti sa mi acor¬dati câteva minute. E vorba de o chestiune asupra careia as dori sa informez, chiar asta seara, pe maiestatea voastra.
— Si reginele? întreba Ludovic al XIV lea.
— Si domnul duce de Anjou – zise eminenta sa.
Apoi cardinalul se retrase sub baldachinul sau, ale carui perdele, cazând pâna jos, ascundeau patul. În tot acest timp, el nu pierdu însa nici o clipa din ochi grupul conspiratorilor.
— Domnule conte de Guiche – rosti Mazarin cu o voce tremuratoare, îmbracându si în dosul perdelelor halatul de casa pe care i l tinea Bernouin.
— Iata ma, monseniore – raspunse tânarul, apro¬piindu se.
— Ia cartile mele; dumneata ai noroc... Câstiga în locul meu câtiva bani de la acesti domni.
— Da, monseniore.
Tânarul se aseza la masa de la care regele tocmai se ridi¬case pentru a sta de vorba cu reginele. O partida înversunata începu numaidecât între conte si câtiva dintre curtenii cei mai bogati. Filip continua sa sporovaiasca despre gateli îm¬preuna cu tânarul cavaler de Lorraine, în timp ce în dosul perdelelor de la alcov fosnetul halatului de matase al cardi¬nalului nu se mai auzi. Eminenta sa îl urmase pe Bernouin în cabinetul alaturat odaii de culcare.
40.- O AFACERE DE STAT
Cardinalul, trecând în cabinetul sau de lucru, îl gasi acolo pe contele de La Fčre care astepta, foarte ocupat sa admire un minunat Rafael asezat deasupra unei vitrine încarcate cu argintarie. Eminenta sa se apropie încet, usor si tacut ca o umbra si îsi atinti dintr o data privirea asupra