domnule conte?
Athos ramase o clipa nauc. Cum aflase oare ministrul continutul unei scrisori pe care el o purtase cu atâta grija la sine? Totusi, cautând sa si stapâneasca uimirea, întinse misiva tânarului rege Ludovic al XIV lea, care o lua, înro¬sindu se la fata. O liniste desavârsita se facu în salonul cardinalului. Ea nu era tulburata decât de zgomotul aurului pe care Mazarin, cu mâna lui galbena si uscata, îl vâra în¬tr un sertar, în timp ce regele citea scrisoarea.
41.- POVESTIREA
Rautatea cardinalului nu i lasa ambasadorului prilejul sa spuna prea multe lucruri; totusi, cuvântul restauratie izbi urechea regelui, care, fara a l mai slabi din ochi pe conte, înca de la intrarea acestuia, i se adresa:
— Domnule, fii bun si da ne câteva amanunte în lega¬tura cu mersul treburilor din Anglia. Vii din aceasta tara, esti francez, si ordinele pe care le vad stralucind la pieptul dumitale arata ca esti un om de merit si totodata un om cu însusiri alese.
— Domnul – zise cardinalul, întorcându se catre regina mama – e un vechi slujitor al maiestatii voastre, domnul conte de La Fčre.
Ana de Austria, care uitase totul, întocmai ca o regina a carei viata era împletita din furtuni si din zile frumoase, îl privi lung pe Mazarin, al carui zâmbet rautacios fagaduia mai degraba o amaraciune; apoi, printr o alta privire, ea îi ceru lui Athos o lamurire.
— Domnul – continua cardinalul – era un muschetar din garda lui Tréville, în serviciul fostului rege... Domnul cunoaste bine Anglia, unde a calatorit de mai multe ori în diferite perioade; e un slujitor cu mari merite.