care se ducea sa l cheme pe medic întâlni în strada Saint Honoré trasura regelui.
43.- GUENAUD
Ordinul cardinalului era grabnic; Guénaud nu se lasa asteptat. Îl gasi pe bolnav rasturnat în pat, cu picioarele umflate, alb ca varul, cu trupul încovoiat. Mazarin avu¬sese un atac cumplit de guta. Suferea îngrozitor si trada nerabdarea unui om neobisnuit sa îndure durerile. Când îl vazu pe Guénaud, striga:
— Ah, iata ma scapat!
Guénaud era un om foarte învatat si foarte dibaci, care nu avea nevoie de criticile lui Boileau ca sa se bucure de faima. Când se afla în fata unei boli, chiar de ar fi fost ea legata de persoana unui rege, îl îngrijea pe bolnav ca pe oricare muritor de rând. Astfel ca nu i raspunse lui Mazarin, asa cum ministrul se astepta sa auda: "A sosit medicul, adio boala!" Dimpotriva, cercetându l pe bolnav cu un aer grav, facu:
— Oh! Oh!
— Ce e, Guénaud?... Ai un aer atât de încruntat!
— Am tocmai aerul care trebuie ca sa vad bine raul vostru, monseniore, si înca un rau, foarte primejdios.
— Guta... Oh, da, guta.
— Cu multe complicatii, monseniore.
Mazarin se ridica într un cot, întrebându l cu privirea si cu o miscare a mâinii:
— Ce tot spui acolo? Sa fiu oare mai bolnav decât cred?
— Monseniore – raspunse Guénaud, asezându se lânga pat – eminenta voastra a muncit mult în viata, eminenta voastra a suferit mult.
— Dar nu sunt atât de batrân, mi se pare... Raposatul domn de Richelieu