— La ce ora sa aduc maiestatii voastre banii? întreba el.
— În asta noapte, la ceasurile unsprezece. Doresc ca ni¬meni sa nu stie ca am acesti bani.
Colbert nu raspunse nimic, ca si cum acest lucru n ar fi fost spus pentru el.
— Suma e în lingouri sau în moneda aur?
— În moneda aur, sire.
— Bine.
— Unde s o aduc?
— La Luvru. Multumesc, domnule Colbert.
Colbert se înclina si iesi.
— Treisprezece milioane! exclama Ludovic al XIV lea când ramase singur. Dar asta e un vis!
Apoi lasa sa i cada fruntea în podul palmelor, ca si cum ar fi vrut sa adoarma. Dupa o clipa însa, îsi înalta din nou capul, îsi scutura frumoasa lui peruca, se ridica si, deschizând cu miscari repezi fereastra, îsi scalda fruntea înfierbântata în aerul racoros al diminetii care îi aducea mireasma întepatoare a copacilor si dulcele parfum al florilor.
Zorile stralucitoare se înaltau la orizont si cele dintâi raze ale soarelui încununara cu lumina lor vie fruntea tânarului rege.
— Aceste zori sunt zorile domniei mele – silabisi Ludovic al XIV lea. Sa fie oare o prevestire pe care mi o trimiti de sus, Dumnezeule atotputernic?...
50.- PRIMA ZI A REGALITATII LUI LUDOVIC AL XIV LEA
Dimineata, vestea mortii cardinalului se raspândi în tot castelul si, din castel, în tot orasul.
Ministrii Fouquet, Lyonne si Letellier intrara în sala de sedinte,