Ludovic scoase numaidecât un strigat de bucurie.
— Aveam parca – se adresa ei valetului de camera – un locotenent de muschetari.
— Da, sire; domnul d'Artagnan.
— A parasit în momentul de fata serviciul?
— Da, sire.
— Sa fie gasit, si mâine dimineata, când ma voi scula, sa fie aici.
Valetul de camera se înclina si iesi.
— Treisprezece milioane în pivnita mea – rosti apoi Ludovic – Colbert îngrijindu mi punga si d'Artagnan tinându mi spada: sunt rege!
51.- O PASIUNE
Chiar în ziua sosirii lui, dupa vizita la Palatul Regal, Athos se reîntoarse, dupa cum am vazut, la hotelul din strada Saint Honoré. Aici îl gasi pe vicontele de Bragelonne, care îl astepta în camera lui, stând de vorba cu Grimaud.
Nu era usor lucru sa stai de vorba cu acest batrân servi¬tor; numai doi oameni cunosteau secretul: Athos si d'Artagnan. Cel dintâi izbutea sa faca aceasta, fiindca Gri¬maud însusi îl tragea de limba; d'Artagnan, dimpotriva, fiindca stia sa l traga el de limba pe Grimaud.
Raoul se straduia sa l faca sa i vorbeasca despre cala¬toria în Anglia, si Grimaud i o povesti în toate amanuntele ei, cu un anumit numar de gesturi si în opt cuvinte, nici mai mult, nici mai putin. Aratase mai întâi, printr o miscare unduitoare a mâinii, ca stapânul sau si cu el strabatusera marea.
— În vederea vreunei expeditii? întrebase Raoul.
Grimaud, lasându si capul în jos, raspunse: "Da".
— În care domnul conte a avut de înfruntat primejdii? mai întreba Raoul.