urmarea. Repeta, Raoul, repeta: "Dar îmi va parea rau dupa Mazarin".
— Cavalere!
— Nu vrei s o spui, dar am s o spun eu de doua ori pentru tine... Dar îti va parea rau dupa Mazarin.
Râdeau împreuna si se ciorovaiau ca sa formuleze aceasta profesiune de principii, când unul din baietii de pravalie intra pe usa.
— O scrisoare, domnule – zise el – pentru domnul d'Artagnan.
— Multumesc... Ce o mai fi si asta? se întreba mus¬chetarul.
— Scrisul domnului conte – zise Raoul.
— Da, da.
Si d'Artagnan desfacu hârtia.
Scumpe prietene – scria Athos – am fost rugat din partea regelui sa te caut...
— Pe mine? se mira d'Artagnan, lasând scrisoarea sa cada sub masa.
Raoul o ridica si citi mai departe cu glas tare;
— Grabeste te... Maiestatea sa are mare nevoie sa ti vorbeasca si te asteapta la Luvru.
— Pe mine? repeta muschetarul.
— He! He! facu Raoul.
— Oh! Oh! raspunse d'Artagnan. Ce o mai fi si asta?
53.- REGELE
Prima miscare de surprindere trecuta, d'Artagnan mai citi o data ravasul lui Athos.
— E ciudat – zise el – ca regele trimite dupa mine.
— De ce sa fie ciudat? întreba Raoul. Nu crezi, oare, domnule, ca regelui ar putea sa i para rau dupa un slujitor ca dumneata?
— Oh! Oh! striga ofiterul, râzând silit. Dumneata ma iei peste picior,