Sau sa fi lasat a se crede ca am vrut sa l storc pe un nobil calator... Gānditi va, domnule, la īmprejurari...
Sa nu mai vorbim despre asta, rogu te. Si acum bine¬voieste de ma lasa singur.
Cropole se ploconi pāna la pamānt si iesi cu un aer fāstācit ce dovedea totusi ca avea o inima buna si ca era framāntat de adevarate remuscari.
Necunoscutul īnchise usa īn urma lui si, dupa ce ramase singur, se uita īn fundul pungii, de unde scosese saculetul de matase īn care era īnfasurat diamantul, unica lui avere. Īsi cerceta de asemeni buzunarele goale, privi hārtiile din portofel si se īncredinta pe deplin de marea strāmtoare īn care se gasea. Atunci īsi ridica ochii spre cer cu un gest sublim de implorare si deznadejde, īsi sterse cu māna tremurānda cele cāteva broboane de sudoare ce i brazdau nobila frunte, apoi īsi īndrepta spre pamānt privirea īncununata altadata de o blāndete divina. Furtuna trecuse acum departe de el, de parca cerul i ar fi ascultat rugile izvorāte din adāncul sufletului sau. Se īndrepta spre fereastra, īsi relua locul pe pervaz si ramase acolo, nemiscat, surd, mut, pāna īn clipa cānd vazduhul īncepu sa se īntunece, iar primele faclii prinsera a luci pe strada īnmiresmata, dānd de veste ca e timpul sa se aprinda luminile la toate ferestrele orasului.
7.- PARRY
Īn timp ce necunoscutul privea cu multa atentie spre aceste lumini si īsi atintea urechea la orice zgomot din jur, jupānul Cropole intra īn odaie, urmat de doua slugi care asezara masa. Dar necunoscutul aproape ca nici nu i baga īn seama. Atunci Cropole, apropiindu se de oaspetele sau, īi sopti la ureche, cu adānc respect:
Domnule, diamantul a fost pretuit.