— Ma reîntorc peste un ceas, fii linistit. Apoi, încet, catre Gourville: Sa fie înhamati la trasura caii mei engle¬zesti si sa ma duca drept la Primaria din Paris.
56.- VINUL DOMNULUI DE LA FONTAINE
Trasurile, încarcate de oaspeti, începusera sa soseasca la Saint Mandé, si casa lui Fouquet prinsese a se încalzi de pregatirile ospatului, când intendentul superior porni în goana, cu caii lui iuti, pe drumul Parisului, unde, apucând pe chei pentru a întâlni cât mai putina lume în cale, se opri in fata Primariei. Erau ceasurile opt fara un sfert. Fouquet coborî la coltul strazii Long Pont si se îndrepta spre piata Grevei, pe jos, însotit de Gourville.
La capatul pietei vazura un om îmbracat în negru si în violet, voios la înfatisare, care se pregatea sa se urce într o trasura închiriata si tocmai îi spunea vizitiului sa l duca la Vincennes. În fata lui avea un cos mare, plin cu sticle de vin pe care le cumparase de la crâsma "La Icoana Maicii Domnului".
— Ei, dar asta e Vatel, chelarul meu! îi spuse Fouquet lui Gourville.
— Da, monseniore – confirma acesta.
— Ce cauta la "Icoana Maicii Domnului"?
— A venit sa cumpere vin, de buna seama.
— Cum, pentru casa mea se cumpara vin de la cârciuma? se înfurie Fouquet. Pivnita pe care o am sa fie oare atât de proasta?
Si înainta spre chelar, care aseza cu foarte multa bagare de seama cosul cu sticle în trasura.
— Hei, Vatel! striga el cu glas de stapân.
— Luati seama, monseniore – îi sopti Gourville – veti fi recunoscut.
— Asta i acum! Lasa ma în pace!... Vatel!