— Consemnul si banii – zise Fouquet; cinci sute de mii de livre guvernatorului de la Conciergerie e destul; totusi, vom pune si un milion, daca va fi nevoie.
— Un milion! exclama abatele. Cu jumatate din aceasta suma as putea trece prin foc si sabie jumatate din Paris!
— Fara tulburari – zise Pellisson. Guvernatorul odata câstigat, cei doi oameni vor putea sa evadeze; iar ei, scosi din cauza, îi vor atâta pe dusmanii lui Colbert si vor dovedi re¬gelui ca tânara lui justitie nu e de neînvins, ca toate masurile necumpanite.
— Du te, atunci, la Paris, Pellisson, si scapa cele doua victime – zise Fouquet. Mâine vom vedea ce vom mai face. Gourville, da i cinci sute de mii de livre lui Pellisson.
— Ia seama sa nu dai gres! zise abatele. Drace, câta ras¬pundere! Lasa ma sa te ajut putin!
— Tacere! rosti Fouquet. Se apropie cineva. Ah, focurile de artificii sunt de un efect încântator!
În acea clipa, o ploaie de scântei cazu, serpuitoare, în ramurisul padurii din vecinatate.
Pellisson si Gourville iesira împreuna pe usa cea mare a galeriei; Fouquet coborî în gradina, împreuna cu ceilalti cinci conjurati.
58.- EPICURIENII
Dupa felul cum Fouquet dadea sau parea sa dea întreaga sa atentie iluminatiilor stralucitoare, muzicii galese a lautelor si oboaielor, jerbelor scânteietoare de artificii care, îmbratisând cerul cu sageti rosiatice de lumina, întareau, în dosul copacilor umbra posomorâta a turnului de la Vincennes, dupa felul, spuneam, cum intendentul superior le surâdea doamnelor si poetilor, serbarea se dovedea a nu fi mai putin