— Îti voi spune în prezenta lor, domnule, si în acelasi timp îti voi arata toate mijloacele prin care s ar putea aco¬peri aceasta evadare.
— Evadare? Dar monseniorul n a aflat înca?
— Ce sa aflu?
— Ca domnii Lyodot si d'Eymeris nu mai sunt aici.
— De când? striga Fouquet, tremurând de ciuda.
— De un sfert de ceas.
— Si unde sunt?
— În turnul de la Vincennes.
— Cine i a scos de aici?
— Un ordin al regelui.
— Nenorocire! mugi Fouquet, lovindu si fruntea cu palma. Nenorocire!
Si, fara a i mai spune un singur cuvânt guvernatorului, se lasa pe perna trasurii, cu deznadejdea în suflet, cu moartea zugravita pe fata.
— Ei bine? întreba Pellisson cu neliniste.
— Ei bine, prietenii nostri sunt pierduti! Colbert i a trimis în turnul de la Vincennes. Ei erau cei care ne au taiat calea la arcada de la Saint Jean.
Pellisson, ca lovit de trasnet, nu mai scoase o vorba. Cu o mustrare, si ar fi ucis stapânul.
— Unde doreste monseniorul sa mearga? întreba valetul.
— La mine, la Paris. Dumneata, Pellisson, întoarce te la Saint Mandé si într un ceas sa mi l aduci pe abatele Fouquet. Repede!
60.- PLAN DE BATAIE
Noaptea era înaintata când abatele Fouquet, însotit de Gourville, ajunse la fratele sau. Acesti trei barbati, palizi de grija celor ce aveau sa se întâmple, aratau mai putin ca trei puternici ai zilei, ci pareau mai