îi spânzura pe financiari.
— Voi potrivi eu lucrurile... – zise abatele.
— Da, numai ca o sa le potrivesti rau si o sa iasa totul la iveala!
— Nu, nu... Mai am si alta idee.
— Spune.
— Oamenii mei vor striga: "Colbert! Traiasca Colbert!" si se vor arunca asupra prizonierilor ca pentru a i sfâsia în bucati si a i smulge de la spânzuratoare, ca fiind o pedeapsa prea blânda pentru ei!
— Ah, iata o idee strasnica, într adevar! zise Gour¬ville. Drace, domnule abate, dar multe îti mai trec prin cap!
— Domnule, e meritul familiei – raspunse cu mândrie abatele.
— Pacatosul! murmura Fouquet. Apoi adauga cu glas tare: Ideea e buna. Fa asa, si fereste te de varsare de sânge.
Gourville si abatele plecara împreuna, foarte preocupati.
Intendentul superior se întinse pe perne sa se culce, pe jumatate gândindu se la planurile sinistre de a doua zi, pe jumatate mângâind visul sau de dragoste.
61.- CRÂSMA "LA ICOANA MAICII DOMNULUI"
La doua ceasuri, a doua zi, cincizeci de mii de curiosi erau strânsi în Piata Grevei, în jurul celor doua spânzuratori ridicate acolo, între cheiul Grevei si cheiul Pelletier, una lânga alta, cu spatele spre parapetul râului.
Înca de dimineata, toti pristavii bunului oras Paris stra¬batusera cartierele cetatii, mai ales halele si mahalalele, ves¬tind cu glasurile lor aspre si neobosite marea dreptate facuta de rege prin pedepsirea a doi demnitari care au sfeterisit banii statului, a doi hoti care înfometau poporul. Si acest popor, ale carui interese erau aparate cu atâta caldura,