— Oh, toate acestea s îngrozitoare – murmura Raoul. Sa plecam, domnule cavaler.
— Nu esti ranit? îl întreba d'Artagnan.
— Nu, multumesc.
— Ei bravo, esti un adevarat viteaz, la dracu! Ai capul tatalui tau si bratul lui Porthos. Ah, daca ar fi fost aici Porthos, ar fi avut ce sa vada! Apoi, ca si cum atunci si ar fi adus aminte: Dar unde dracu poate sa fie acest vrednic Porthos?
— Haide, cavalere, sa mergem – starui Raoul.
— Un singur minut, prietene, sa mi iau cei treizeci si sapte de pistoli si jumatate, si sunt al tau. Casa asta are vad bun – adauga d'Artagnan, intrând din nou la "Icoana Maicii Domnului" – dar, hotarât lucru, chiar de ar aduce mai putin, as fi mai bucuros s o stiu în alt cartier.
63.- ÎN CE CHIP DIAMANTUL DOMNULUI D'EYMERIS TRECU ÎN MÂINILE LUI
D'ARTAGNAN
În timp ce în Piata Grevei se petrecea aceasta scena plina de zarva si de sânge, mai multi oameni îngramaditi în dosul portii ce dadea în gradina învecinata îsi vârâra spadele în teaca, îl ajutara pe unul din ei sa încalece pe calul ce as¬tepta în gradina cu saua pusa, apoi, ca un stol de pasari speriate, se împrastiara în toate partile, unii sarind peste ziduri, altii dând buzna pe porti, miscându se cu iuteala pe care o da numai spaima.
Cel care încaleca pe cal, îmboldindu l cu pintenii atât de tare încât bietul animal era gata s o ia la goana pe deasupra zidului de piatra, acest calaret, spunem, strabatu piata Bau¬doyer, trecu ca fulgerul prin puzderia de strazi, calcând, rasturnând, strivind totul în cale i, si dupa zece minute ajunse la portile ministerului de finante, rasuflând el însusi