a dus sa o vad la Londra si care se cheama, daca nu ma īnsel: Mult zgomot pentru nimic!
66.- CALATORIE
Era pentru a cincizecea oara poate, din ziua īn care am īnceput istorisirea de fata, cānd acest om cu inima de bronz si muschii de otel īsi parasea casa si prietenii, totul, īn sfārsit pentru a se duce sa si caute īn lume norocul si moartea. Una, adica moartea, se retrasese totdeauna din calea lui, ca si cum i ar fi fost teama de el; celalalt, adica norocul, abia de o luna numai se aliase īntr adevar cu dānsul.
Cu toate ca nu era un mare filozof, īn genul lui Epicur sau īn genul lui Socrate, era totusi un spirit puternic, avānd practica vietii si a gāndirii. Nimeni nu e viteaz, nimeni nu e īndraznet, nimeni nu e īndemānatic, asa cum era d'Artagnan, fara sa fie īn acelasi timp si putin visator. Īsi īnsusise deci, ici si colo, cāte o frāntura din cugetarile domnului de La Rochefoucauld, vrednice de a fi asternute īn latineste de catre domnii de la Port Royal, si culesese, la īntāmplare, traind īn preajma lui Athos si a lui Aramis, multe īntelepciuni din Seneca si din Cicero, talmacite de acestia īn fran¬tuzeasca lor si aplicate la nevoile vietii de toate zilele.
Dispretul fata de bogatie pe care gasconul nostru īl socotise ca un articol de crez īn timpul primilor treizeci si cinci de ani ai vietii lui, ramasese multa vreme pentru el articolul prim al unui cod al bravurii: "Art. I zicea el: Esti brav, pentru ca nu ai nimic; nu ai nimic, pentru ca dispretuiesti bogatia".
Astfel, urmānd aceste principii, care, dupa cum am spus, īndrumasera primii treizeci si cinci de ani ai vietii lui, d'Artagnan nu se īmbogatise īnainte de vreme, astfel īncāt sa trebuiasca sa si puna īntrebarea daca,