Faima insulei nu dainuia însa de ieri; numele ei, sau mai bine zis calificatia sa, mergea pâna în trecutul cel mai îndepartat; cei vechi o numeau Kalončse, dupa doua cu¬vinte grecesti care înseamna insula frumoasa. Astfel, cu o mie opt sute de ani mai înainte, ea avusese, într o alta limba, acelasi nume care l avea si acum.
Aceasta proprietate a domnului intendent superior în¬semna deci ceva, lasând la o parte pozitia ei, caci se afla la sase leghe de coastele Frantei, pozitie ce o facea suve¬rana în singuratatea marii, asemenea unei corabii marete care ar dispretui porturile si si ar arunca ancorele, cu mândrie, în largul oceanului.
D'Artagnan afla toate acestea, fara sa arate nici un semn de mirare; el mai afla de asemenea ca mijlocul cel mai bun de a intra în vorba cu cineva era sa treaca prin La Roche Bernard, oras destul de însemnat, situat la gurile râului Vilaine. Poate ca acolo ar gasi si o barca. Iar daca nu, strabatând mlastinile sarate, se va duce la Guérande sau la Croisic, unde va astepta un prilej oarecare ca sa treaca la Belle Isle. Bagase de seama, de altfel, de când plecase din Châteaubriant, ca nimic nu era cu neputinta pentru Nevastuica sub îndrumarea domnului Agnan, si nimic pen¬tru domnul Agnan la îndemnurile Nevastuicii. Se pregati deci sa se ospateze cu o lisita si cu o turta de Bretania într un han din La Roche Bernard, si ceru sa i se aduca din pivnita, pentru a stropi aceste doua bunatati bretone, un cidru care, de îndata ce l puse pe limba, îl facu sa se simta mai breton decât un breton de bastina.
67.- CUM A FACUT D'ARTAGNAN CUNOSTINTA CU UN POET CARE ÎSI ÎNJGHEBASE O
TIPARNITA SPRE A SI TIPARI VERSURILE
Înainte de a se aseza la masa, d'Artagnan cauta, ca de obicei, sa afle câte ceva despre oamenii de pe aici; dar este o lege a curiozitatii ca