— Dar nu – îl întrerupse d'Artagnan. Am altceva mai bun de facut.
— Ce?
— Te duci la Vannes, zici?
— Fara nici o îndoiala.
— Ca sa te întâlnesti cu Aramis?
— Da.
— Ei bine, eu care am venit de la Paris anume ca sa l vad pe Aramis...
— Asa e.
— Am sa merg cu tine.
— Bine, s a facut.
— De fapt, trebuia sa ma întâlnesc mai întâi cu Aramis si pe urma cu tine. Dar omul propune si Dumnezeu dispune. Sa zicem ca am început cu tine, si voi sfârsi cu Aramis.
— E în regula.
— Si în câte ceasuri ajungi de aici la Vannes?
— Oh, Doamne, în sase ceasuri. Trei ceasuri pe mare, de aici pâna la Sarzeau, trei ceasuri pe drum, de la Sarzeau pâna la Vannes.
— Nu e tocmai peste mâna. Si te duci deseori la Vannes, aflându te atât de aproape de episcopie?
— Da, o data pe saptamâna. Dar asteapta putin sa mi iau planul.
Porthos îsi strânse planul, îl împaturi cu grija si îl vârî în buzunarul sau larg.
"Bun! îsi zise în sinea lui d'Artagnan. Acum cred ca stiu cine este adevaratul inginer care construieste fortificatiile de la Belle Isle!"
Doua ceasuri dupa aceea, când marea începu sa se umfle, Porthos si d'Artagnan porneau împreuna spre Sarzeau.
71.- O PROCESIUNE LA VANNES