Īti doresc petrecere frumoasa, dar cauta sa nu te īntreci cu el la māncare; e un sfat pe care i l as fi dat chiar si lui Athos, īn zilele lui cele mai bune.
Adio, draga prietene, si crede ma ca mi pare nespus de rau ca nu m am bucurat mai mult si mai pe īndelete de minunata ta companie.
La dracu! exclama d'Artagnan. Sunt tras pe sfoara! ah, dobitocul, nemernicul, prostul de mine! Dar va rāde mai bine cine va rāde la urma. Oh, pacalit! Pacalit ca maimuta careia i se arunca o coaja de nuca!
Si, zvārlindu si pumnul īn mutra, ce continua sa rānjeasca, a valetului de camera, o zbughi pe usa palatului episcopal.
Nevastuica, oricāt de bun trup ar fi avut, de data asta nu mai putea sa fie la īnaltimea cerintelor. D'Artagnan se duse deci la hanul de posta, si acolo īsi alese un cal caruia īi dovedi, dupa ce īl īmboldi cu pintenii si īl struni din zabala, ca cerbii nu sunt cei mai iuti gonaci īn rāndul vietui¬toarelor de pe pamānt.
74.- UNDE D'ARTAGNAN GONESTE, PORTHOS SFORAIE SI ARAMIS DA POVETE
Dupa treizeci sau treizeci si cinci de ceasuri de la īntāmplarile pe care le am povestit mai sus, īn timp ce domnul Fouquet, dupa obiceiul sau, se zavorāse si lucra īn cabinetul din casa de la Saint Mandé pe care noi o cunoastem, o trasura, la care erau īnhamati patru cai plini de naduseala, intra īn galop īn curte. Aceasta trasura era asteptata, de buna seama, caci trei sau patru lachei se repezira si deschi¬sera portiera. Īn timp ce domnul Fouquet se ridica de la biroul sau si dadu fuga la fereastra, un barbat iesi cu mare greutate din trasura, coborī īncet cele trei trepte ale scarii si se sprijini de umerii lacheilor. Abia apuca sa si spuna numele, ca lacheul de umarul caruia nu se rezemase noul venit porni īn graba spre intrare si disparu īn vestibul. Se ducea sa l vesteasca pe