de sudoare, tresarirea puternica a barbiei si a umerilor, nu te puteai opri sa nu l admiri aproape: forta dusa pâna la un aseme¬nea punct avea ceva zeiesc în ea. Gleznele si picioarele herculeene ale lui Porthos, umflându se, facusera sa i ples¬neasca cizmele de piele; toata greutatea trupului sau urias se transformase într o încremenire de piatra. Porthos statea trântit în pat asemenea ciclopului de granit culcat în câmpia de la Agrigente.
La ordinul lui Pellisson, un valet de camera se apuca sa taie cizmele lui Porthos, caci nici o putere din lume nu i le ar fi putut scoate din picioare. Patru lachei încercasera în zadar sa i le scoata, tragând de ele ca niste scripeti, dar nu izbutisera nici macar sa l trezeasca din somn pe cel ce sforaia necontenit. Îl descaltara de cizme numai dupa ce i le prefacura în fâsii, si picioarele lui Porthos cazura din nou pe pat; îi taiara pe urma îmbracamintea, îl dusera la baie, îl lasara acolo timp de un ceas, apoi îl îmbracara din nou în camasa alba si l asezara într un pat tare, totul cu atâtea sfortari si chinuri, încât ar fi putut sa trezeasca din nesimtire si un mort, dar care nu fura în stare sa l faca pe Porthos sa deschida un ochi sau sa si întrerupa macar pen¬tru o clipa formidabila orga a sfortarilor sale.
Aramis, la rândul lui, fire plapânda si nervoasa, înarmata însa cu mult curaj, voia sa înfrunte oboseala si sa dea o mâna de ajutor lui Gourville si Pellisson; dar adormi în curând pe scaunul pe care se încapatânase sa ramâna. Îl ridi¬cara si l dusera într o camera învecinata, unde odihna într un pat bun nu întârzie sa i potoleasca zbuciumul din dosul fruntii.
75.- DOMNUL FOUQUET NU SE DA BATUT
În acest timp, Fouquet gonea spre Luvru în galopul cai¬lor lui englezesti.