sute de mii de livre.
— Sire, cele cinci sute de mii de livre în plus vor fi banii de buzunar ai altetei sale regale. Ai auzit, domnule Colbert, asta seara, înainte de ceasurile opt!
Si cu aceste cuvinte, salutându l pe rege foarte respectuos, intendentul superior se retrase de a ndaratele si iesi din cabinet, fara sa l cinsteasca macar cu o singura privire pe invidiosul caruia, dintr o data, îi rasese pe jumatate capul. Colbert, de ciuda, îsi sfâsie dantela alba de Flandra si îsi musca buzele pâna la sânge.
Fouquet abia pasi pragul, ca în aceeasi clipa camerierul, trecând pe lânga el, striga:
— Un curier din Bretania pentru maiestatea sa!
— Domnul d'Herblay avea dreptate – murmura Fou¬quet, scotându si ceasul din buzunar. O ora si cincizeci si cinci de minute. Era tocmai timpul.
76.- D'ARTAGNAN SFÂRSESTE PRIN A CAPATA BREVETUL DE CAPITAN
Cititorul stie dinainte pe cine anunta cameristul când vestea sosirea unui mesager din Bretania. Acest mesager putea fi recunoscut fara nici o greutate. Era d'Artagnan, prafuit de sus pâna jos, cu fata umflata, cu parul naclait de sudoare într un chip dezgustator, cu picioarele întepenite, încât abia îsi mai putea ridica talpile ca sa paseasca de pe o treapta pe alta, cu pintenii de la cizme plini de sânge. În clipa când intra pe usa, îl zari în prag pe intendentul su¬perior. Fouquet îi arunca un zâmbet, din treacat, aceluia care, cu un ceas mai devreme, i ar fi adus ruina sau moartea. D'Artagnan gasi, în bunatatea lui sufleteasca si în nesecata lui tarie trupeasca, destula prezenta de spirit pentru a si reaminti frumoasa primire pe care i o facuse acest om; îl saluta deci la rândul lui, mai mult cu bunavointa si compati¬mire, decât cu respect.