— Ei bine, într adevar, si eu la fel; totusi, trebuie sa recunosti ca esti un suflet rau.
— Aure, scumpa mea Aure, ia seama! Daca începi iar cu ocarile, stii ce urmeaza, si am sa te ador.
Si, spunând aceste cuvinte, Malicorne o trase pentru a doua oara pe fata spre el. Dar în aceeasi clipa se auzira pasi pe scari. Cei doi tineri erau atât de aproape, încât ar fi fost surprinsi unul în bratele celuilalt, daca Montalais nu l ar fi repezit dintr o data pe Malicorne cu spatele spre usa ce se deschise tocmai în momentul acela. Un strigat puternic, urmat de aspre dojeni, rasuna numaidecât. Aceea care scotea acest strigat si rostea acele amenintari era doamna de Saint Rémy; nenorocitul de Malicorne o prinsese între perete si usa pe care ea abia o întredeschisese.
— Iarasi haimanaua asta! tipa batrâna femeie. Nu mai scapam de el!
— Ah, doamna – raspunse Malicorne cu o voce plina de respect – au trecut opt zile întregi de când n am mai fost pe aici.
78.- UNDE APARE DIN NOU ADEVARATA EROINA A ACESTEI POVESTIRI
În urma doamnei de Saint Rémy urca domnisoara de La Valličre. Ea auzi izbucnirea de mânie materna si, ghicindu i cauza, pasi tremurând în odaia unde l zari pe nenorocitul de Malicorne, a carui fâstâceala nemaipomenita ar fi înduiosat sau ar fi înveselit pe oricine l ar fi putut privi cu sânge rece. Într adevar, tânarul se retrasese repede în dosul unui jilt înalt, ca pentru a se pune la adapost de primele atacuri ale doamnei de Saint Rémy; nu spera s o poata îndupleca prin cuvinte, caci ei îi turuia gura mai repede decât lui, fara a se mai opri, dar el îsi punea toata nadejdea în elocventa gesturilor lui. Batrâna doamna însa nu asculta si nu vedea nimic: de multa vreme, Malicorne era una din antipatiile ei. Totusi,