domnisoara de onoare.
— Adevarat?
— Adevarat.
— Asadar, pot nadajdui ca voi merge la Paris?
— Te poti bizui pe mine.
— Oh, domnule Malicorne, câta recunostinta! striga Louise împreunându si mâinile si sarind în sus de bucurie.
— Mica prefacuta! zâmbi Montalais. Încearca de a ma mai face sa cred ca nu esti îndragostita de Raoul.
Louise se înrosi ca trandafirul de mai; dar în loc sa raspunda, se duse s o îmbratiseze pe mama sa.
— Domnul Malicorne e un print deghizat! zise batrâna doamna. Totul îi sta în putinta.
— Vreti sa fiti si dumneavoastra domnisoara de onoare? o întreba Malicorne pe doamna de Saint Rémy. Atâta timp cât pot, sa numesc barem pe toata lumea!
Si, cu acestea, iesi, lasând o pe biata doamna despotcovita, cum ar spune Tallemant des Réaux.
— Fie ce o fi! murmura Malicorne coborând scara. Treaba asta o sa ma coste înca o mie de livre, dar n am încotro; prietenul meu Manicamp nu face nimic pe degeaba.
79.- MALICORNE SI MANICAMP
Introducerea acestor doua noi personaje în istorisirea de fata si misterioasa lor asemanare de nume si de simtaminte merita oarecare atentie din partea povestitorului, cât si a cititorului. Vom cauta deci sa dam câteva amanunte despre domnul Malicorne si despre domnul Manicamp.
Malicorne, se stie, fusese de curând la Orléans ca sa capete brevetul