Domnisoara, vesteste o pe prietena dumitale ca ruga¬mintea ei va fi īndeplinita fara īmtārziere; plec ca sa obtin semnatura; voi face optzeci si sase de leghe pentru dragostea pe care ti o port...
Apoi, cu zāmbetul lui de demon, continua fraza pe care o īntrerupsese:
Iata o slujba care, la prima vedere, s ar parea ca ma costa mai mult decāt cea dintāi, dar... cāstigul va fi, sper, īn proportie cu cheltuiala, si domnisoara de La Valličre īmi va aduce mai mult decāt domnisoara de Montalais, sau altfel... altfel nu ma mai numesc Malicorne. Adio, Manicamp!
Si iesi.
81.- CURTEA PALATULUI GRAMMONT
Cānd Malicorne ajunse la Étampes, afla ca atunci chiar contele de Guiche plecase la Paris. Malicorne se odihni doua ceasuri si se hotarī sa si continue drumul. Ajunse la Paris īn toiul noptii, trase la un mic han unde avea obiceiul sa poposeasca de cāte ori venea īn capitala, si a doua zi, la ceasurile opt, se prezenta la palatul Grammont.
Sosise tocmai la timp. Contele de Guiche se pregatea sa si ia ramas bun de la DOMNUL, īnainte de a pleca la Le Havre, unde elita nobletei franceze se dusese s o īntāmpine pe DOAMNA la sosirea ei din Anglia. Malicorne rosti numele lui Manicamp, si fu numaidecāt introdus.
Contele de Guiche se afla īn curtea palatului Grammont, trecāndu si īn revista echipajele, pe care servitorii si grajdarii le plimbau prin fata lui. Contele lauda sau facea obser¬vatii, īn mijlocul furnizorilor si al oamenilor sai, cu privire la īmbracamintea, la caii si la hamurile ce i erau īnfatisate, cānd cineva īi arunca deodata, īn timp ce īndeplinea aceasta importanta treaba, numele lui Manicamp.
Manicamp? striga el. Sa intre, la naiba, sa intre!