stapâna pe sine, încât englezii facura sa se auda un murmur de admiratie, pe când Buckingham lasa sa i scape un suspin de durere.
Raoul iubea; el întelese totul. Îi arunca prietenului sau una din acele priviri adânci, pe care numai un prieten sau numai o mama le arunca, în semn de ocrotire sau de veghe, asupra copilului sau asupra prietenului pe cale de a se rataci.
Catre ceasurile doua, soarele se ivi, în sfârsit, pe cer, vântul se potoli, marea se linisti si se netezi ca un vast covor de cristal, iar ceata care înfasura coastele se împrastie ca un val ce se destrama în fâsii subtiri. Si surâzatorul tarm al Frantei se zarea acum în soare, cu miile lui de casute albe, ce se desenau fie pe verdele blând al copacilor, fie pe al¬bastrul senin al cerului.
85.- CORTURILE
Amiralul, cum am vazut, luase hotarârea sa nu bage în seama privirile amenintatoare si pornirile nabadaioase ale lui Buckingham. Într adevar, de când plecasera din Anglia, el avusese destul timp sa se obisnuiasca pe încetul cu toate acestea. De Guiche însa nu observase în nici un fel ca tânarul lord parea sa aiba un dinte împotriva lui; totusi, din instinct, nu simtea nici o stimpatie pentru favo¬ritul lui Carol al II lea. Regina mama, cu o experienta mai mare si cu un simt mai rece, domina întreaga situatie si, întrucât întelegea primejdia ce plutea în aer, se pregatea sa taie nodul atunci când momentul o va cere. Si acest moment se ivi. Linistea pusese acum stapânire pe totul din jur, în afara de inima lui Buckingham, iar acesta, în nerabdarea lui, îi repeta în soapta tinerei Printese:
— Doamna, doamna, în numele cerului, sa coborâm la tarm, te rog! Nu vezi oare ca acest înfumurat conte de Norfolk ma ucide cu adorarile lui si cu