de aplauze voioase se ridicara spre cer. De Guiche îl îmbratisa la rândul sau pe Buckingham, cam fara tragere de inima, dar, oricum, îl îmbratisa. Acesta fu semnalul. Englezii si francezii, care, pâna atunci, se privisera unii pe altii cu neliniste, fraternizara într o clipa.
Tocmai când se întâmplau toate acestea, sosi cortegiul principeselor, care, fara interventia lui Bragelonne, ar fi gasit în piata doua armate încaierate si flori stropite cu sânge. Atmosfera se însenina din nou la ivirea flamurilor.
86.- NOAPTEA
Cea mai deplina armonie se statornici astfel în mijlocul corturilor. Englezi si francezi se întreceau în a fi cât mai curte¬nitori fata de ilustrele calatoare si cât mai binevoitori între ei. Englezii le trimisera francezilor flori, din care facusera o întreaga provizie pentru a sarbatori sosirea tinerei Printese; francezii îi poftira pe englezi la un ospat ce urma sa fie dat abia a doua zi.
DOAMNA fu deci întâmpinata în calea sa de aclamatiile tuturora. Ea le aparea ca o regina, din pricina respectului ce i l purtau toti, ca un idol, din pricina adoratiei ce i o nutreau unii.
Regina mama le facu francezilor cea mai calduroasa primire. Franta era pentru dânsa tara natala, si fusese prea nenorocita în Anglia, pentru ca Anglia sa o fi putut face sa uite Franta. O îndemna, asadar, pe fiica sa, dându i ca pilda dragostea ei, sa iubeasca tara unde amândoua gasisera adapost si unde le astepta acum zodia unui viitor stralucit.
Dupa ce zarva sosirii se potoli si privitorii începura sa se împrastie, dupa ce nu se mai auzira decât fanfarele îndepartate si zumzetul multimii, dupa ce noaptea se lasa peste tot, înfasurind în valurile sale înstelate marea, por¬tul, orasul si tarinile înca frematând în urma acestui mare