ruga¬mintea ca ele sa coboare īn culcusul acela parfumat pe care contele īl sorbea īnfiorat cu ochii sufletului sau.
Dar de Guiche si Raoul nu erau singurii care stateau de veghe. Fereastra unei case ce dadea īn piata era de ase¬menea deschisa; era fereastra de la locuinta unde trasese Buckingham. Īn lumina ce se revarsa pe aceasta din urma fereastra, se desprindea, īn linii groase, umbra ducelui, care, rezemat de pervazul īnflorit cu cioplituri frumoase si īm¬podobit cu franjuri de catifea, īsi īndrepta, si el, spre bal¬conul DOAMNEI, dorintele si nebunestile viziuni ale iu¬birii lui.
Bragelonne nu si putu stapāni un zāmbet. "Iata o biata inima luata cu asalt īsi zise el, gāndindu se la DOAMNA. Apoi, īntorcāndu se cu gāndul, plin de compatimire, la DOMNUL, adauga: Si un biet sot amenintat din toate partile. Bine de el ca e un mare print si are destula armata ca sa si pazeasca odorul."
Bragelonne mai pāndi cātava vreme tertipurile celor doi īndragostiti, asculta sforaitul sonor, necuviincios, al lui Manicamp, care tragea la aghioase cu atāta māndrie, de parca ar fi fost īmbracat īn costumul lui albastru, iar nu īn cel violet, pe urma īntoarse fata spre adierea ce i aducea din departari cāntecul unei privighetori si, dupa ce si facu el īnsusi o provizie de alean, alta lingoare a noptilor, se duse sa se culce, gāndindu se, īn ceea ce l privea, ca poate tot asa, patru sau sase ochi, la fel de īnvapaiati ca si ai lui de Guiche sau Buckinghan, o sorbeau pe aceea care era idolul sau din castelul de la Blois.
Unde domnisoara de Montalais nu se poate spune ca e o garnizoana prea puternica! rosti el īncet, suspinānd īnsa destul de tare.
87.- DE LA LE HAVRE LA PARIS
A doua zi, serbarile avura loc cu toata pompa si cu toata īnsufletirea