toate demersurile pe care le am facut ca sa obtin unul. M ati putea ajuta sa intru?
— Desigur.
— Faceti asta pentru mine, domnule viconte, va rog din suflet!
— O voi face cu placere, domnule; vino cu mine.
— Domnule, va ramân cea mai plecata sluga.
— Te credeam prieten cu domnul de Manicamp!
— Da, domnule. Dar azi dimineata, în timp ce l pri¬veam cum se îmbraca, i am varsat din greseala o sticla de lustru pe costumul lui cel nou, si a început sa ma ameninte cu spada în mâna în asa fel, ca a trebuit s o iau la fuga. Iata pentru ce nu i am mai cerut un bilet. M ar fi ucis.
— Este foarte probabil – zise Raoul. Îl stiu pe Manicamp în stare sa ucida pe omul vinovat de a fi savârsit crima de care te consideri împovarat fata de el, dar voi îndrepta raul în ceea ce te priveste; sa mi îmbrac mantia si sunt gata sa ti slujesc de calauza si ocrotitor.
89.- SURPRIZA DOMNISOAREI DE MONTALAIS
DOAMNA fu cununata la Palatul Regal, în capela, în fata unei lumi de curteni alesi cu cea mai mare strictete. To¬tusi, în pofida înaltei cinsie pe care o arata o invitatie, Raoul, credincios fagaduielii sale, îi înlesni intrarea lui Malicorne, dornic de a se bucura de aceasta rara priveliste. Dupa ce si îndeplini sarcina luata, Raoul se duse lânga de Guiche, care, în contrast cu stralucitorul lui costum, avea o înfatisare atât de ravasita de durere, încât numai ducele de Buckingham putea sa l întreaca în privinta paliditatii si a posomorârii.
— Ia seama, conte – sopti Raoul apropiindu se de prie¬tenul sau si pregatindu se sa l sprijine, în momentul când arhi¬episcopul îi binecuvânta pe cei doi soti.