90.- CONSIMTAMĀNTUL LUI ATHOS
Raoul iesise din Palatul Regal cu o hotarāre ce nu īngaduia nici o amānare īn īndeplinirea ei. Īncaleca deci pe cal chiar īn curtea palatului si apuca drumul spre Blois, īn timp ce nunta DOMNULUI si a Principesei Angliei se desfasura īn urma lui, īn marea veselie a curtenilor si spre si mai marea īntristare a lui de Guiche si a lui Bukingham.
Raoul īsi vazu de treaba lui: īn optsprezece ceasuri ajunse la Blois. Īsi pregatise pe drum cele mai tari argumente. Febra este si ea un argument fara replica, si Raoul avea febra.
Athos se afla īn cabinetul lui, sporind cu cāteva pagini memoriile sale, cānd Raoul intra pe usa, condus de Grimaud. Clarvazatorul gentilom nu avu nevoie decāt de o aruncasera de ochi pentru a vedea ca ceva cu totul ne¬obisnuit se petrecea īn sufletul fiului sau.
Īmi pari a fi venit pentru o afacere importanta spuse el aratāndu i un scaun lui Raoul, dupa ce l īmbratisase.
Da, domnule raspunse tānarul si te rog sa ma asculti cu aceeasi binevoitoare atentie de care nu m ai lipsit niciodata.
Vorbeste, Raoul.
Domnule, iata faptele dezbracate de orice vorbe de prisos, pe care le as socoti nedemne fata de un barbat ca domnia ta: domnisoara de La Valličre se afla la Paris, īn calitate de domnisoara de onoare a DOAMNEI. Am stat si am chibzuit mult; o iubesc pe domnisoara de La Valličre mai presus de orice si nu mi īngaduie cugetul sa o las īntr un post unde bunul ei renume, virtutea ei chiar pot sa fie amenintate. Doresc deci sa ma īnsor cu ea si de aceea, domnule, am venit sa ti cer consimtamnitul pentru aceasta casatorie.
Athos pastrase, īn timpul acestei declaratii, o tacere si o rezerva