Si pleca numaidecât, napadit de lacrimi. Ana îsi apasa palmele pe frunte; apoi, privindu se în oglinda, murmura:
— Orice s ar spune, femeia e pururea tânara; într un colt al inimii sale, ea are totdeauna douazeci de ani.
93.- UNDE MAIESTATEA SA LUDOVIC AL XIV LEA N O GASESTE PE DOMNISOARA DE
LA VALLIČRE NICI DESTUL DE BOGATA, NICI DESTUL DE FRUMOASA PENTRU UN GENTILOM DE RANGUL VICONTELUI DE BRAGELONNE
Raoul si contele de La Fčre ajunsera la Paris în seara zilei când Buckingham avusese aceasta convorbire cu regina mama. De cum sosi, contele ceru, prin Raoul, o audienta la rege.
Regele îsi petrecuse o buna parte a zilei privind cu Prin¬tesa si cu doamnele de la curte tesaturile de Lyon pe care i le daduse în clar cumnatei lui. Luase apoi masa la curte, pe urma trecuse în sala de jocuri, dupa care, parasind jocurile la ceasurile opt, ca de obicei, se închisese în cabinetul sau pentru a lucra împreuna cu domnii Colbert si Fouquet.
Raoul se afla în anticamera în momentul când cei doi ministri iesira, si regele îl zari prin deschizatura usii.
— Ce doreste domnul de Bragelonne? întreba el.
Tânarul se apropie.
— Sire – raspunse el – o audienta pentru domnul conte de La Fčre, care vine de la Blois cu marea rugaminte de a fi primit de maiestatea voastra.
— Am un ceas de ragaz înainte de joc si de cina – zise regele. Domnul de La Fčre e gata?
— Domnul conte e jos, la ordinele maiestatii voastre.
— Sa urce.
Peste cinci minute, Athos intra la Ludovic al XIV lea, primit de stapân cu acea gratioasa bunavointa pe care regele, cu un tact rar întâlnit la