— Din partea milordului duce – murmura valetul.
— Ah! exclama Athos. Vad, Raoul, ca esti cautat ca un general de armata; te las, ma voi duce singur la domnul d'Artagnan.
— Te rog sa ma ierti, n am ce face – zise Raoul.
— Da, da, te iert. Cu bine, Raoul. Ma poti gasi la mine pâna poimâine, când ma întorc la Blois, daca nu vor surveni alte ordine.
— Domnule, mâine îti voi prezenta respectele mele.
Athos pleca. Raoul deschise scrisoarea lui Buckingham.
Domnule de Bragelonne – scria ducele – dintre toti francezii pe care i am cunoscut, dumneata esti acela care mi placi mai mult; cred ca o sa am nevoie de prietenia dumitale. Am primit o anumita înstiintare scrisa în cea mai buna frantuzeasca. Eu sunt englez si mi e teama sa n o înte¬leg gresit. Scrisoarea e semnata de un nume mare, iata tot ce pot sa stiu. Ma vei îndatora mult venind sa ma vezi, caci am aflat ca te ai întors de la Blois.
Al dumitale devotat,
VILLIERS, DUCE DE BUCKINGHAM.
— Am sa trec pe la stapânul tau – zise Raoul catre valetul lui de Guiche, lasându l sa plece. Iar peste un ceas voi fi la domnul de Buckingham – adauga el, facând un semn cu mâna catre mesagerul ducelui.
94.- A BATE APA CU SPADA
Ducându se la el, Raoul îl gasi pe de Guiche stând de vorba cu Manicamp si cu de Wardes. Acesta din urma, de când cu întâmplarea de la bariera, îl privea pe Raoul ca pe un strain. S ar fi zis ca nu se petrecuse nimic între ei; atât doar ca aveau aerul ca nu se cunosc.
Raoul intra, iar de Guiche se grabi sa l întâmpine. În timp ce i strângea mâna prietenului sau, Raoul îsi arunca în fuga privirea asupra