despartiti. Acolo vom trage spadele pe nisipul peste care se revarsa marea si care, sase ceasuri din zi, e teritoriul Frantei, iar celelalte sase cea¬suri, teritoriul lui Dumnezeu.
— Prea bine – raspunse de Wardes – primesc.
— La dracu – zise ducele – daca ma ucizi, iubite dom¬nule de Wardes, îmi vei face, te încredintez, un mare bine!
— Voi face tot ce voi putea ca sa ti fiu pe plac, duce – raspunse de Wardes.
— Atunci, ne am înteles, mergi cu mine.
— Voi fi la dispozitia dumitale. Drace, aveam nevoie, ca sa ma potolesc, de o primejdie adevarata, de o întâlnire cu moartea.
— Ei bine, cred ca ai gasit ceea ce cautai. Cu plecaciune, domnule de Wardes; mâine, în cursul diminetii, valetul meu de camera îti va spune ora precisa a plecarii. Vom calatori împreuna, ca doi buni prieteni. De obicei, calatoresc ca un om grabit. Cu bine!
Buckingham îl saluta pe de Wardes si intra la rege. De Wardes, cu sufletul strivit, iesi de la Palatul Regal si porni repede spre casa unde locuia.
95.- BAISEMEAUX DE MONTLEZUN
Dupa lectia putin cam aspra pe care i o dadura lui de Wardes, Athos si d'Artagnan coborâra împreuna scara ce ducea în curtea Palatului Regal.
— Vezi tu – îi spuse Athos lui d'Artagnan – mai curând sau mai târziu, Raoul nu va scapa de acest duel cu de Wardes; si de Wardes e tot atât de curajos, pe cât e de rau.
— Îi cunosc pe caraghiosii astia – raspunse d'Artagnan – am avut de a face cu tatal. Îti marturisesc, iar pe vremea aceea aveam muschii strasnici si o îndemânare de fiara, îti marturisesc, zic, ca tatal mi a