Īti doresc noroc!
Multumesc.
Iata o poveste nastrusnica murmura d'Artagnan, care, dupa ce se desparti de Baisemeaux, urca īncet treptele scarii. Ce dracu sa l fi īmpins oare pe Aramis sa l bage pe Baisemeaux īntr o asemenea īncurcatura? Lasa... o sa aflam noi asta īntr o buna zi!
96.- JOCUL REGELUI
Fouquet se afla, dupa cum spusese d'Artagnan, la masa de joc a regelui.
Se parea ca plecarea lui Buckingham aruncase balsam īn toate inimile chinuite īn ajun. DOMNUL, stralucind de voie buna, īi facea mii de semne calduroase mamei sale. Con¬tele de Guiche nu se mai putea desparti de Buckingham si, īn timp ce juca, se īntretinea cu el asupra diverselor pro¬bleme ale calatoriei. Buckingham, cu un aer visator si plin de bunavointa, ca orice om de inima care a luat o hotarāre, īl asculta pe conte si i arunca din cānd īn cānd DOAMNEI o privire īncarcata de regrete si de dragoste fierbinte. Prin¬tesa, īn sānul fericirii sale, īsi īmpartea gāndurile īntre rege, care juca alaturi de ea, DOMNUL, care facea usoare glume pe seama celor ce cāstigau mult, si de Guiche, care trada o voiosie ce īntrecea masura. Cāt despre Buckingham, el aproape ca n o mai preocupa; pentru dānsa, acest trecator pe aici, acest izgonit era o amintire, nu mai era un om.
Asa sunt facute inimile usuratice: legate prea mult de prezent, ele o rup din radacini cu tot ceea ce le ar putea stingheri maruntele socoteli privind o multumire egoista. DOAMNA s ar fi obisnuit cu zāmbetul, atentia, suspinele unui Buckingham aflat de fata; dar, din departare, zāmbete, suspine, īngenuncheri, ce rost mai aveau? Vāntul strāmtorii, ce māna corabiile grele, īncotro va īmpinge oare aceste sus¬pine? Cine putea sa